Lugano: Exerciţii spirituale

În dimineaţa zilei de 2 martie 2013, împreună cu şase terezine: Verona Dascălu şi Victoria Barbu din Iaşi, Monica Păuleţ şi Carolina Simon din Buruieneşti, Ana Petrea şi Lucica Chiper din Butea, am plecat spre Lugano să participăm la exerciţiile spirituale (în perioada 4-7 martie 2013), să vizităm casa centrală a Institutului nostru şi să întâlnim terezinele la ele acasă, acolo unde, din anul 1926, fondatorii, Mons. Aurelio Bacciarini şi Maria Motta, împreună cu celelalte surori, au trăit carisma şi spiritul Institutului Secular "Sfânta Tereza a Pruncului Isus".

Am ajuns cu bine şi am fost întâmpinate cu multă bucurie şi bunătate de Maria-Teresa, directoarea noastră.

Sâmbătă, am vizitat oraşul, duminică am participat la sfânta Liturghie în bazilica "Sacro Cuore", în subsolul căreia se află şi mormântul Mons. Bacciarini, iar luni am vizitat cimitirul unde sunt înmormântate terezinele interne.

Vineri, am făcut o excursie în inima Elveţiei la sanctuarul marian din Einsiedeln care datează din anul 835, când sfântul Meinrado s-a retras în pădure alegând să trăiască o viaţă de eremit.

În secolul al XII-lea s-a construit o abaţie benedictină cu o biserică în stil baroc în care se găseşte capela cu statuia de lemn reprezentând Madona cu Pruncul având culoarea neagră (numele autorului acestei statui nu este cunoscut).

Luni, 4 martie, ne-am întâlnit cu terezinele din Lugano şi cu fratele capucin Agostino Del Pietro, părintele predicator al exerciţiilor spirituale din acest an.

Tema exerciţiilor a fost: "Sfântul Francisc de Assisi - un sfânt mereu actual".

Pe parcursul exerciţiilor, părintele ne-a prezentat trei direcţii:

- meditaţii la viaţa sfântului Francisc

- adoraţie euharistică

- reflecţii la Anul Credinţei.

Pentru că eram în Postul Mare - timp de convertire şi de întoarcere la izvorul dătător de viaţă, sfântul Francisc este cel mai bun inspirator a trăirii voinţei divine clipă de clipă.

Sfântul s-a născut într-o familie nobilă (tatăl său devenise bogat datorită negustoriei care i-a deschide pofta de înavuţire; chiar numele de Francisc - francezul - cu care a schimbat numele de Ioan dat copilului născut când el era în Franţa s-a datorat bunului mers al afacerii sale).

Deşi şi-a început viaţa în mijlocul tinerilor bogaţi, corupţi de plăceri lumeşti, în inima lui Francisc încolţea bunătatea, generozitatea şi era un atent ascultător al Evangheliei. În urma unui vis, a unei viziuni, viaţa sa a începu să se schimbe. A căutat locuri retrase în care se ruga cu ardoare ca să înţeleagă ce are de făcut, care este misiunea spirituală pe care o are de îndeplinit. Întâlnirea cu un lepros, pe care l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat, a fost momentul în care a reuşit să-şi învingă sinele. Aşa a început convertirea sa, înţelegând că Dumnezeu l-a ales pentru apostolat, pentru a-l urma în toate pe Cristos şi pentru a-i sluji pe cei sărmani.

În biserica "San Damiano", un lăcaş părăsit, ruinat, în timp ce contempla crucea cu Isus Răstignit, a auzit o voce care i-a cerut să repare casa Domnului. Imediat a mers şi a vândut stofele care le avea, dar banii i-a dat săracilor, iar pentru a renova biserica a început să cerşească şi astfel a reuşit să renoveze trei biserici.

Apostolatul şi l-a început practicând sărăcia, umilinţa şi iubirea, abandonându-se total în mâinile Creatorului, lepădându-se de lume, de familie (doar mama l-a înţeles şi i-a luat apărarea în faţa tatălui), idealul său fiind contopirea totală cu Isus, fiul lui Dumnezeu care murit pe cruce pentru a mântui lumea.

La scurt timp i s-a alăturat oameni care au împărtăşit acelaşi ideal, luând astfel fiinţă mişcarea franciscană.

Viaţa sfântului Francisc a fost o viaţă plină de miracole, ghidată pas cu pas de Dumnezeu arzând şi consumându-se de focul iubirii divine. Putem spune că a fost un om liber, dependent doar de trăirea Evangheliei, astfel şi-a dat seama că trebuia renovată biserica atât material, cât spiritual şi anume, biserica reprezentată de omenirea mântuită prin patima şi jertfa supremă a Fiului lui Dumnezeu. Toată viaţa a luptat pentru acest scop şi a plecat la papa pentru a primi o recunoaştere; a vrut să reînnoiască biserica din interior, să sufere cu alături de ea, nu să o critice de pe margine. A plecat în toată lumea să proclame Evanghelia asemenea lui Isus, neavând nici un domiciliu, ducând o viaţă austeră, o viaţă plină de suferinţă. Cu cât creştea slăbiciunea trupului cu atât creştea forţa spiritului. A ajuns şi în Ţara Sfântă, participând la cruciade; a ajuns şi în Siria la sultan cu un mesaj de pace, fiind sigur că Evanghelia învinge tocmai prin îndemnul de a ne lăsa atraşi de cele cereşti, de Tatăl care ne iubeşte necondiţionat.

A ales să trăiască minor, adică fără nimic, în "sfânta sărăcie", asemenea lui Isus şi Mariei. Nu a vrut să fie preot tocmai pentru a evita funcţiile şi a trăit simplu, având o devoţiune de nedescris pentru sfânta Euharistie, spunând deseori că "misterul Euharistiei dă sens vieţii!" Pentru el Întruparea cu Patima şi Învierea cuprind umilinţa şi iubirea şi sunt baza de sprijin pentru fiecare muritor.

Pentru totala sa dăruire, bunul Dumnezeu, cu doi ani înainte de moartea lui Francisc, i-a onorat dorinţa cea mai mare dându-i stigmatele Mântuitorului. Aşa a trăit contopirea cu Isus om şi Dumnezeu, manifestându-şi astfel dragostea serafică pentru Dumnezeu în acelaşi timp cu dragostea dureroasă pentru mântuirea oamenilor!

Toate terezinele au fost binecuvântate la sfârşitul exerciţiilor spirituale de pr. Augustino Del Pietro şi, la 9 martie, au plecat mulţumite şi mult mai bogate spiritual spre casele lor.

Silvia Ambăruş (Bacău)

* * *

Album foto: 2-9 martie 2013: Lugano: Exerciţii spirituale

*